Acolo unde nu sta nimeni (episod pilot)

…suiera vantul si uneori spiritele se intalnesc sa faca ritualuri necunoscute muritorilor de rand. Sunt gauri in pereti si e frig. Praful, depus intr-un strat impresionat nu e deranjat decat de vreun gandac mare si negru sau deadierea usoara a vreunei panze imense de painjan. O usa scartie, desprinsa din balamale si aerul e greu, imbacsit si lipsit de viata.
In jurul casei unde nu sta nimeni circula tot felul de povesti, ba ca ar fi blestemata, ba ca ar fi bantuita, fapte necunoscute. Candva, casa fusese locuita si copii isi imaginau ca, atunci cand sunt plecati cu totii, spiritele se aduna la ospete nebunesti, si danseaza hore salbatice, satanice in mijlocul sufrageriei, si scot suierete infricosatoare. Le si vedeau copii, diforme, umbre urate si negre ce dansau valsuri mortuare pe covor, gemand si tipand. Apoi, in casa sa asternut linistea, oamenii s-au mutat si au lasat casa asa cum era…pustie si bantuita de spiritele intunecate ce-si dansau horele diavolesti pe covorul din sufragerie….

Gand

Asteptam clipele sa se scurga mai repede, acele ceasornicului din perete sa se invarta si sa vina clipa. Clipa cand nimic nu mai e ce a fost, cand lumea isi schimba viteza, cand omul renunta la caverne si se civilizeaza, cand atinge un alt nivel al evolutiei speciei din care face parte…ata de neevoluati suntem….
Rana inca mai sangereaza, figurile inca se contorsioneaza cand privirile se intalnesc, fantome ale trecutului bantuie gandurile si nu iti lasa viata sa continue frumos, ajungi sa urastii ceea ce odata iubeai, ajungi sa te dezgusti la auzirea unui nume sau la gandul unei atingeri. Te droghezi cu rautate, iti ascuti ghearele si te pregatesti de atat. O fiinta ranita in amorul propriu ea mai periculoasa decat orice altceva, totul se termina cu o moarte si sufera numai cine poate. E mai mult decat o evadare, e mai putin decat inchidere, nu cunoaste suprematie si nici nu se minimalizeaza in ochii oricui, doar cine le cunoste isi da seama, pentru ceilalti trec neobservate. Trebuie sa ajungi departe ca sa vezi elefantul din spatele soricelului speriat, trebuie sa iti cureti bine ochii de praf ca sa vezi cerul de deasupra padurilor. E o teorie greu de inteles pentru multi, eu nu o inteleg prea bine, eu nu exist, sunt doar un gand ce vine si pleaca. Incerc sa trec peste gafe, peste oameni si oamenire, peste unele rautati si sa vad in interior….mai mult decat gandul, printre fapte si adevaruri absolute, crize existentiale ce se termina cu sangerari si ranice supureaza venin. In cerc sa trec peste soneria enervanta a instalatiilor de brad si sa vd luminitele, sa traiesc sarbatorile prin ochii copiilor. La mine nu mai vine nici Mos Craciun si nici Iepurasul, in Zana Maseluta nu am crezut niciodata, incerc sa reinvii monstrii sacrii ai copilariei mele prin copii care ma inconjoara, incerc sa rad si sa fiu mai curioasa si sa fiu mai curioasa de cadouri chiar daca stiu ce se afla sub ambalaj.
E atat de greu sa cresti, sa incerci sa treci peste, sa nu mai faci gafele care candva ti se iertau, sa „faci frumos” chiar daca nu ai chef. Sunt unele filosofii de viata greu de inteles, sunt unele regului care uneori trebuiesc urmate, altele care cer sa fie incalcate pentru ca inconstienta si curajul de a-ti asuma niste riscuri, de a fece niste compromisuri sunt uneori vitale.
Unuu oameni au probleme si traiesc numai prin rezolvarea acelor situatii dificile sau nu cu care se confrunta zi de zi. Cand totul este bine lipseste adrenalina, asa ca o iau de la inceput.
Cateodata ma simt furioasa pe cei din jur, ma comport copilareste, comentez si ratez niste sa zicem niste chestii importante. Ma enerveaza anumite comportamente sau gesturi, cuvinte obscene si fluturari din gene…. Alteori ma calmez, pun capul pe perna si adorm instantaneu, ma trezesc linistita si furtuna stiu ca a trecut….

200 de posturi+2 tag-uri

Postul cu numarul 200…e ceva zic eu….si imi urez la cat mai multe posturi…acum am niste lepse sau tag-uri de onorat. Incep cu prima, de la Lory, care vrea sa stie cum il vad eu pe Mos Craciun al secolului 21 (da, am scris ca aia prostii) pai il vad mai slab, mai simpatic, asculta multa muzica si nu da cadouri copiilor manelisti pana nu isi schimba orientarea muzicala (now i was mean), Rudolph e o motocilceta zdravana cu atas in care tine cadourile si se imbraca mai lejej, poarta baggies, sepci, skate shoes sau tenesi etc…
Si al doi-lea tag sau leapsa este de la Alex si vrea sa stie care e melodia mea preferata. Mai alex.,…sunt asa de multe melodii ca nici nu stiu de unde sa aleg, dar acum imi vine in minte „Wish you were here” de la Pink Floid so….we have a winner:D
Leapsa o dau cui vrea….

200 de posturi+2 tag-uri

Postul cu numarul 200…e ceva zic eu….si imi urez la cat mai multe posturi…acum am niste lepse sau tag-uri de onorat. Incep cu prima, de la Lory, care vrea sa stie cum il vad eu pe Mos Craciun al secolului 21 (da, am scris ca aia prostii) pai il vad mai slab, mai simpatic, asculta multa muzica si nu da cadouri copiilor manelisti pana nu isi schimba orientarea muzicala (now i was mean), Rudolph e o motocilceta zdravana cu atas in care tine cadourile si se imbraca mai lejej, poarta baggies, sepci, skate shoes sau tenesi etc…
Si al doi-lea tag sau leapsa este de la Alex si vrea sa stie care e melodia mea preferata. Mai alex.,…sunt asa de multe melodii ca nici nu stiu de unde sa aleg, dar acum imi vine in minte „Wish you were here” de la Pink Floid so….we have a winner:D
Leapsa o dau cui vrea….

La colindat

In seara asta ma duc sa colind….m-am imbracat corespunzator, am pus caciul pe ochi…and away we go again….but first i write a post in here….Sarbatori fericite:D

A Christmas Carol, animatie dupa un roman al lui Charles Dickens…hope you like it:P

Sper ca v-a placut povestioara asta despre umanitate pe care am descoperit-o intamplator si am zis sa o pun de Craciun aici sa vedeti si voi ce frumos e sa ai o familie cu care sa impartasesti clipele astea frumoase de Craciun…suna a cliseu, dar e adevarat….

Betie de cuvinte….

Amintirea tuturor acelor zambete frumoase, priviri aruncate se furis, si suferinta muta, durerea ce crestea din interior si se sparge in lacrimi transparente. Picaturile de ploaie ce bat in geam uneori si fiarele trezite din amorteala diminetii. Betia cuvintelor amestecate cu regrete si gemetele straine de-acum de trupul tau.
Ignoranta si lipsa de sens, imbecilitate pura amestecata cu miros de carene in putrefactie….uite cat sunt de desteapta, ce cuvinte paradoxal de destepte scot din mine, comparatii desucheate ce separa chiar noapte de zi….intr-o zi voi spune poezii castanilor si lumea va crede ca sunt nebuna. N-ar fi ceva nou….cu toate astea, astep elogiul dragii mei, elogiul care sa ma poarte pe culmile gloriei, eu, obiectul sarmnt al adoratiei intregii populatii. Pentru un moment de glorie mi-as da uneori toate clipele de obscuritate. Alteori mi-as da toata gloria obscuritatii, as plati bani grei pentru fericirea tampa a mediocritatii Daca n-as abera atat pate lumea m-ar place mai mult….la naiba cu toti, la naiba cu oamenii si cu parerile lor, cu aparente si cu regrete. La naiba cu limbajul abject si cu jargoanele sacrificate pe altarul prostiei, la naiba cu tot. Pentru un moment de fericire mediocra imi dau gloria, imi dau iubirile si regretele, pentru un dans din buric pe o manea infecta imi dau tot amorul propriu, pentru regasirea mea imi dau si sangele murdar de vise sfaramate care imi infecteaza venele in curgerea lui navalnica.
Nu mi-as da viata pentru iubire, nu mi-as da viata pentru un compozitor ratat, nu mi-as da nici aurul nici argintul si nici avreile pentru nimic in lume. As deschide insa, uneori usa vreunui necunoscut sarac, i-as da de mancare si l-as imbraca apoi i-as da drumul in junga oamenilor. Lasa-te calcat in picioare apoi ridica-te ca un demon si striveste-i pe cei ce te-au strivit candva.
Revin la tine vis pierdut, revin la atingeri si la sperante, revin la betia aromata si la saruturile furate candva in locuri obscure.. Imi amintesc uneori lasitatea din ochii tai, imi amintesc teama si minciuna ascunsa undeva in spatele retinei. Si bucati de par ondulat, si dorinte si frustrari stinse cu lacrimi, si nervi. Nu se merita, mi-am spus increzatoare si am mers mai departe, cu capul sus si ranile inca nevindecate ascunse de bandaje albe. Azi rad si maine voi plange…cu timpul o sa rad mai mult si o sa plang mai putin……os-o scoatem la capat…..cand se va aprinde lumina astrului zilei si stelele vor inceta sa straluceasca, cand nu voi mai plange decat mortii……
Azi am realizat ca nu am profitat de cineva drag atat cat ar fi trebuit cand era inca in viata, Azi mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa il rog pe bunicul de la Dalga sa imi cante mai des la muzicuta…acum imi pare rau…..o sa petrec mai mult timp cu cel care mi-a rama in viata…sunt chestii care nu le realizezisi mai tarziu dor mai tare decat un cutit rasucit in rana. Azi imi venea sa plang cand am realizat ca el murise si eu stateam singura, cu el in fata mea, intins pe pat si ma uitam pur si simplu la trupul acela inert care zacea in pat, tacut pe vecie. Si eu taceam si ma uitam. Si tot azi mi-am amintit ca atunci i-am cules un buchet de violete si i le-am pus intr-un pahar de tuica, dia ala mic, simi-am promis sa ii duc cate un buchet din ala de fiecare data cand vor aparea…….a murit primavara……nu-si mai au rost regretele…ramane amintire…in orice caz….ramn cicatrice, ramn dureri nespuse….Mie mi-a ramas tristetea si amintirea unor clipe frumoase…din toate experientele care m-au marcat pana acum…unele rani inca mai sangereaza…crede-ti ce vreti, sa nu ma intrebati pe mess ce am vrut sa spun cu postul asta, jur ca va dau ignore….:(

Copii blogosferei

Irina se „zoaca”, e mica si poceste cuvintele, si mamica ei ii consemneaza cu rabdare si devotiune pe un blog toate nebunile pe care le face, de parca o vezi in fata ta. Blogul se numeste in joaca, iar patanii mai vechi ale Irinei mai gasiti si pe 1001 .
Max e si el un kid simpatic, il gasiti pe blogul mamei lui, Mara, care scrie cam in proportie de 99% despre el. In orice caz, e foarte amuzant ce face copilul asta de 3 ani, cum stalceste cuvintele etc.
Razvan aka gramokid e pustiul celor doi gramo, foarte simpatic la cele 6 luni ale sale, „indura” dintii care acum s-au gasit sa creasca direct din gingii, vaccinuri si diete din ce in ce mai variate. Plus ca primeste vederi din toate partile lumii. Si e asa de mic. Nu mai are rost sa va spun cine scrie pentru el…cand ii ai parinti pe Gramo.
Astea sunt blogurile pe care le citesc eu de vreo luna, si o sa le gasiti si la blogroll. Have fun cu ei, sunt tareee simpatici cum stalcesc cuvintele si zambesc din poze.

Astept

Astept sa ma supun fiecarei atingeri, fiecarei vorbe aruncate cu furie si tuturor palelor de vant care imi vor lovi vreodata obrazul. Astept sa aud vajait de spada si tipat nebunesc rasunand pe strada, supunere si nebunie intr-o singura parte a lumii. Astept apoi linistea amagitoare ce prevesteste raul, pentru ca dupa rau isi face aparitia, biruitor, binelece nu poate fi apreciat fara prezenta malefica ce dispare incet incet, facandu-i loc.
Astept sa iti invoc atingerile, sa iti amintesti clipele si strangerile in brate, astept sa imi pui intrebarile, sa iti primesti palemele, sa imi rasunzi indoielilor si sa asculti plangerile si dorul. Si la sfarsit, vreau adevarul, soptit, recunoscut cu greu, sa-ti calci pe mandrie, sa ma ranesti, poate, sa ma jignesti dar sa imi racoresti arderile.
Astept cum am asteptat mereu, cu rabdare, dand tarcoale usor in jurul subiectului dureros, privind fapte care ma dor…. Astept sa treca timpul, sa mai creasti, sa vad deznodamantul si sarcina ce ti-o da viata, cararile pe care o sa mergi, cararile pe care o sa pasesc agale, sa vad stelele rasarind si soarele asemeni. Astept succesiuni, iubiri neimplinite, placeri interzise, greturi, foame, iertare si mascari, astept sa ploua si sa ninga, sa bata vantul peste parul tau, sa se albeasca si poate sa cada, sa se indrpte si atat.
Astet cuvinte….m-am saturat de asteptare, continui insa sa astept, nu stiu pe cine, nu stiu de unde, creez panica si indoieli, creez rusine si nestire, me rog mereu sa pier cumva, sa piara indoiala si teama de necunoscut, sa imi vad altfel viata. M-am saturat de rabdare, m-am saturat sa migalesc scenarii comfuze ce se naruie ca fumul de tigara, m-am saturat de laitmorivul tigarii, de oamenii care ma intreaba de fumez si eu sa le raspund ca nu. Trebuie sa le desenez, se pare, ca tigara si fumul reprezinta ceva, aici, in lumea mea mohorata, in conceptia mea, tigarea aia si fumul ala inecacios, au o simbolistica. Nu, oameni buni, sa stiti eu nu fumez. Sunt doar o reprezentare a propriului meu sine, nu sunt nici adevar dar nici minciuna, ci undeva la mijloc, si voi trebuie sa intelegeti asta. Si nu rostesc povesti aiurea, si nu ascund identitati, eu le dau aripi sa zboare undeva mai sus de stele, un pic mai jos de Dumnezeu, sa se inchine si sa-i spuna c-au fost trimisi doar de condeiul meu, sa il salute si-apoi sa se intoarca multumite pe pamnt, sfintite.
Cu toate astea, eu inca astept, sa treaca timpul, sa vine, sa plece, sa fie gata, sa imi vorbeasca, sa se termine, sa inceapa, da ma duca, sa imi ia si sa imi dea, sa taca, sa imi arate….continui sa astept, imi duc viata intr-o continua asteptate, tind catre ceva nedefinit, si uneori, cate-un vis se sfarama,se transforma in scrum, se disipeaza ca fumul de tigara in aer si ramne doar mirosul. Mi-au apus cateva vise…unele s-au implinit…le astept acum pe cele mai absurde sa dispara si cele mai probabile sa se intample….viata mea e doar un vis…..

N-am chef

N-am chef sa scriu, pur si simplu…revin….

Furia

Cand ai nervi inseamna ca ai o mare problema, ca te-a suparat cineva sau te-a scos din sarite in asa hal incat pur si simplu vrei sa strangi pe cineva de gat. Dar gestul ti se opreste oarecum la incheietura mainilor, acolo unde venele se intretaie purpurii si pulseaza din ce in ce mai tare. Cu toate asta ceva te opreste din tentativa nerostia de stangulare a persoanei cea mai apropiata de langa tine. Si atunci imposti pur si simplu cu venin, de obicei iti versi naduful in persoana cea mai apropiata de tine, iese pur si simplu, ca o auto-exorcizare, pur si simplu, nu mai tii cont de nimic, si zici, si scoti din tine tot ceea ce e mai rau si mai penibil. Saracele persoane care nu ma cunosc, ce grozavii le-aud urechile, ce nemernicii pot sa debitez uneori si sa schimb pareri…nu de putine ori am auzit chestii de genul „Diana,mi-am schimbat parerea despre tine…”….doh, schimbati-o, in momentul asta nu ma intereseaza decat sa tip, sa deblochez vena aia care imi pulseaza cu atata neliniste la tampla. Si tip, de nervi ca nu pot sa iti dau una in gura, ca nu pot sa te lovesc, sa imi centrez furia pe ceva. Ah,. ce m-ar mai racori sa imi infig mainile in parul tau si sa trag pana ti-l scot din radacini. Aici iese la iveala cate-o ramasita din femeia cavernelor ce a fost vreo stramoasa de-a mea, in vremuri apuse de mult, mult….
Da chiar, cred ca daca as fi trait in preistorie, as fi fost o ucigasa, o nemernica de femeie care lovea si distrugea totul in calea ei. Noroc cu civilizatia asta ca mai cizeleaza animalul din noi. Cand eram mica, mama imi zicea ca nu e frumos ceea ce facem, sa fiu fetita cuminte. Cu toate astea, uneori simt cum se naste in mine sentimentul de femela nebuna, simt furia cum creste in ritm alert in mintea mea si ma stranguleaza mai mult decat as vrea eu sa ucid prima persoana care imi iese in cale. Am porniri salbatice, asta e clar. Ramane insa de vazut de la ce stramos le mostenesc…nbunia asta oarba, care ma sfasie si se treansforma, datorita civilizatiei in cruzime verbala, si provoc rani mai adanci decat le-as provoca cu pumnul, pentru ca, multumita Providentei, nu am fost inzestrata cu putere fizica, scurtele accese de nebunie care ma trec sunt racorite prin cate-o lovitura in lemn in urma careia eu sufar cel mai tare, adica…la naiba, pe cine incerc sa pacalesc? Incerc sa imi analizez emotia pe ceva din exterior; pe un obiect care nu poate fi ranit, pentru ca nimeni din calea uraganului meu sa nu sufere vreo dauna corporala.
Sunt nebuna, Doamne, ce nebuna sunt, o adevarata pacoste pe capul celor apropiati, pentru ca fac tot felul de chestii pe care uneori nu le inteleg nici eu, pentru ca imi ies pe gura cuvinte pe care nu le aud inainte sa le rostesc. Si ma gandesc atunci, „La naiba, eu am scpus chestia aia, Doamne, a sunat oribil in gura mea”…..
Sunt un om ciudat, foarte ciudat, e greu sa ma cunosti asa cum sunt, si pana la urma sfarsesti sa te dai batut, pentru ca nu o scoti la capat cu mine…..da, sunt mai rau ca o femeie a cavernelor….sunt un om nebun, atat de nebun….contient de propria nebunie…incerc doar…incerc doar sa va ferest de turbarea mea…..