Culese printre ganduri

Stau sprijinita intr-un cot, cum stateau candva romanii la masa, si imi trec prin cap o plieada de ganduri, o gramada de intrebari. Mi-e dor de injuraturile mele abjecte, de unele dejectii sentimentale, mi-e dor, azi, de toate resentimentele. Nu mai sunt omul trairilor sufletesti inaltatoare, azi sunt in mocirla, azi mor cate putin, pentru fiecare strop de umilinta pe care fiinta mea stinghera o imprastie in juru-i.

Lasitatea ma taie in carne vie, si imi presara sare pe rani, ma ustura si imi da febra, lasitatea, lasitatea ma tine in viata si ma omoara putin cate putin. Lua-o-ar dracu de lasitate, si de condite umana, si oamenii in general, sa se duca dracu cu toate regulile lor, cu toata supunerea pe care o impun, cu aparente si minciuni. Minciuna, trufie, umanitate….ce gluma buna, umanitatea e cel mai mare rahat inventat vreodata de oameni, cea mai abjecta situatie si in acelasi timp ingrozitor de utopica.

Sa ii ia dracu pe ei, pe scriitori, care au scris tot ce se putea scrie, pe cantareti care au compus tot ce se putea compune, pe savanti, pe cine stie ce dracu alte specii de oameni de pe planeta, au luat ei totul si au plecat cu ele. Gloria, infatuarea ei, oamenii, niste inventii grotesti care se mandresc cu titlul lor de „fiinta superioara”, gandim, cu ce ne ajuta sa gandim daca tot ca animalele ne comportam? Daca aruncam gunoaie pe jos ca niste animale ce suntem, daca ne amestecam umorile ca niste animale ce suntem, daca ne certam ca niste animale ce suntem. Animale….mai bine eram un caine parasit pe strada si tot as fi fost mai libera decat sunt acum ca om, prinsa in lanturile convenientelor, „sa nu supar pe mama, sa nu supar pe tata, sa ma port frumos”. Rahat, de ce sa ma port frumos? Oarte am ceva de castigat? Oricum mor, cu totii murim…. A dracu libertate, ce dulce trebuie sa fie cand o poti avea, ce bine trebuie sa simti aerul pe fata cand esti liber sa faci toate rahaturile ce-ti trec prin cap. Ale dracu rahaturi…..ce urat vorbesc, ce limbaj abject folosesc, sa imi fie al dracului de rusine ca sunt suparata pe viata, sa imi fie rusine, zau asa, ca in loc sa ma bucur de ceea ce am, vreau mereu mai mult. Cica omul nu-i perfect, si normal ca nu-i perfect….e „perfectibil”, nu mai stiu ce profesoara ne zicea chestia asta. Imi placea la timpul respectiv maxima asta, sau cum s-o numi. Eram copil, ce dracu, un copil prostut, impresionabil, imi placea tot ce auzem, tot ceea ce era nou. Aveam falsa impresie de libertate. S-o ia dracu de libertate, si pe toti cei liberi, caci eu nu sunt, imi place sa cred ca sunt dar nu sunt, sunt o captiva a convenientelor, o vrabiuta simpatica si galagioasa inchisa intr-o cusca, nu de aur ca aurul e urat. Nu-mi place aurul, chiar nu-mi place, ma deprima bijuteriile de aur, de ce sa port aur cand argintul arata mai frumos. Argintul e pur….puritate….si cu timpul se innegreste. Totul se degradeaza in timp. Chiar si libertatea? Ti-am zis sa ma lasi dracului cu libertatea ta, acum sunt captiva, e ca si cum ai manca friptura in fata unui om infometat….hahaha, ce gluma proasta. Viata e o gluma, proasta sau buna, asta decideti voi, de cele mai multe ori insa, viata isi bate joc de noi, de oameni, de mine….de toata lumea. Viata e o gluma buna, si pe asta am auzit-o undeva, dar nu mai stiu unde, poate intr-o melodie de la OCS, acum ma corectati voi daca vreti, daca nu vreti, treaba voastra, stiti sentimentul de miserupeala? Cam asa si eu, mi se rupe….o unghie, o bluza…..ce gluma proasta, sau buna….

Am ajuns sa ma intreb daca mai are rost sa imi caut ramasitele de umanitate ingropate pe undeva, prin adancul sufletului, am ajuns sa ma intreb daca oamenii chiar se numesc oameni, daca prietenii sunt cu adevarat prieteni, si daca se intampla cu adevarat sa existe fiinte care sa tina la mine neconditionat….o sa imi ziceti ca parintii….nu ma refeream la ei, ma referam la oameni, la cei din afara coliviei, la prieteni, la cunostinte. Multi ma dezamagesc asa, fara sa imi dau seama. Nu zic, nici eu nu sunt o surpriza prea placuta de multe ori. Sunt, daca se poate spune, un fel de nemernica ce are impresia ca numai ea face bine, restul fac rau. Sunt rea uneori, asa cum va spuneam, imi pierd umanitatea. Mi-o pierd? Imi pierd timpul, totul pierd, si figurile, si fiintele. Totul se topeste in nevroza….

Bolnava este roza de scleroza…

 Va povesteam si ieri ca am o stare aiurea, de genul „ce naiba sa mai fac sa scap de plictiseala”. Adevarul e ca in ultimele zile nu sa mai intamplat nimic, am vazut aceiasi oameni, am vorbit despre aceleasi chestii, am dormit aberant de mult. Ca sa zic asa, cel mai bine ma regasesc in cateva cuvinte „nu am chef azi”,de nimeni, de nimic. Si mi se pare asa ca ma lupt cu morile de vant, ma tot gandesc unde naiba duce toata viata asta a mea monotona. Am ajuns, dupa numai cateva zile de vacanta sa imi sorb creierii cu  paiul si sa intreb intr-una de ce naiba nu mai gandesc. Am ajuns intr-o stare cumplita de plictiseala si am luat-o progresiv, intai cu stari de lene moderate, apoi cu mici depresii paranoice si am sfarsit cu ditamai criza existentiala, si uite asa, toate pacatele universului s-au prabusit peste capul meu. Da, ati zice, un alt adolescent frustrat, alt copil batran, alt imo patetic.

Ma tot gandesc ce insemn eu asa pentru cei din jur, pentru amici, pentru parintii mei, pentru cei pe care ii consider prieteni, si asta din cauza ca uneori ma simt ca un nimic, sau mai rau, sursa lor de facut misto.  Poate ca exagerez, dramatizez aiurea, dar v-am zis si mai sus, ma aflu in plina criza existentiala si incerc sa imi judec situatia cat mai la rece posibil. Acum, trebuie sa recunosc ca sunt destul de enervanta cand ma apuca, mai ales ca am talentul de a-i face pe cei din jur sa se simta ca dracu daca mie nu imi convine ceva. Deci sunt o mica scorpie, daca eu sunt nefericita, ar trebui ca si ceilalti sa se simta la fel, nu-i asa? Si mi se pare normal, din moment ce pe mine ma deprima si mai tare veselia zgomotoasa a oamenilor fericiti.

Eu nu sunt un om fericit, nu in momentul asta, desi am destule motive sa fiu, daca ar fi sa mi le insir, chiar sunt o gramada, am chestii pe care altii nu le au, si nu ma refer neeaparat la ceea ce tine de material, ci si la spiritual, am din toate cateceva, dar sunt om, si vreau mai mult, si niciodata nu e de ajuns ceea ce am. Si cel mai mare pacat al meu, nu stiu sa am rabdare, si ma panichez, si plang, si ii enervez si mai tare pe ceilalti, si pe mine inclusiv, pentru ca ajung intr-o stare ca nu mai ma suport nici eu, intru intr-un fel de sevraj nevrotic frustrant. A dracului lume….

Multi ma caracterizeaza ca fiind o fata draguta, dar un pic nebuna, mai ales cei care ma cunosc bine. Mama zice ca am probleme grave de sanatate psihica, dar eu nu o cred, chiar daca, ocazional, ma intalnesc cu omuletii verzi….dar nu e problema, ii salut politicos, si ei ma saluta pe mine si fiecare isi vede de treaba lui. Nu sunt niste omuleti verzi din cei care  te sperie si iti provoaca nevroze, nu in niciun caz, astia sunt civilizati, au afaceri, treburi importante, nu stau ei sa sperie bietii oameni, care sunt si-asa stresati.  Deci imi duc traiul de om bolnav mintal destul de armonios, cu exceptia starilor ca cea de fata. Se mai intampla si pe la case mari….

Azinoapte dormeam, si in timp ce dormeam, am avut o revelatie, mi-am dat seama ce mare esec sunt pentru societatea in care traiesc, pentru parintii mei si pentru profeorii care se chinuie sa imi bage ceva in cap (dar nu reusesc, v-am zis ca imi sorb creierii cu paiul-cat de dureros poate fi?-), am vazut asa o proiectie a viitorului. Carevasazica, daca nu iau bac-ul si nu intru la facultate? In clasa a80a era o problema grava cu capacitatea, eu chiar eram comvinsa ca nu o sa fac nimic, si am facut, am intrat la liceu..yay, nu mi-am facut familia de cacat, deci a fost bine. Dar aveam un prof, al dracului bosorog, imi zicea mereu ca nu o sa il iau, ca nu am nici o sansa, ca visez aiurea. Daca nu stiam matematica, ce dracului, eram multimea vida in fata lui. Acum rad…

Deci va povesteam ca eu sunt de vina pentru toate pacatele universului, vorba vine, de fapt imi place foarte mult cum suna sintagma asta. Asa, in prostia mea, in vidul ce se creeaza in capul meu, realizez ca am scos o chestie interesanta, deci nu sunt chiar asa proasta, stiu pentru ce ma fac vinovata, si folosind cuvintele astea pot sa imi construiesc o aparare in fata divinitatii. Trebuie sa recunosc, sunt o fiinta patetica, si voi radeti si va minunati de ceea ce scriu aici, fara sa realizati umorul meu fin, a dracului modestie, autocritica. Cica daca te folosesti de autocritica dai bine in fata celorlalti, o chestie naspa pe care o faci, devine chiar cul daca  razi tu singurica de ea. Yay, deci sunt oarecum cul, daca asa scrie in revistele pentru adolescente.

Apropo de sexul feminin, azi ma uitam pe euforia (post de gagici)la emisiunea aia patetica a Corinei Danila (obesrvati, azi am ceva cu „patetic”) unde era vorba despre hartuirea vedetelor de paparazzi, despre santaj, chestii compromintatoare, si face duduia Corina o introducere induiosatoare,  le zice la domnii paparazzi ca nu mai e virgina si nu au cum sa o santajeze, bullshit-uri din astea feminsto-patetice-euforice, apoi trece in miezul problemei si o invita pe madam Irina Schrotter in platou. Intra modista, aplauze, fluieraturi, fluturasi, inimioare, roz, pupicei in fundulet, Corinuta spune tema emisiunii (Pot intra in politica doar femelie virgine? wtf? deci dupa parerea ei si a celor care se ocupa de distinsa emisiune, paparazzi si ziaristii de scandal si toti tampitii care cauta sa se imbogateasca de pe urma santajului unor personalitati marcante, daca ai facut prostioare nu mai ai ce cauta in lumea mondena, in poolitica sau in orice caz, la tembelizor, pentru ca esti imoral. Ori nu e chiar asa, aia se cam folosesc de slabiciunile omului, si ei au zis chestia asta, dar, la dracu, tema emisiunii si intrebarea in sine e de-a dreptul patetica). Bun, si intra creatoara de moda, se asaza pe canapea si se dau la barfa doamnele noaste, intai, Corina decalara sus si tare ca emisiunea in cauza nu incearca sa faca nici o campanie electorala viitoarei posibile primaritze a Iasului, in prezent candidata. Si cum era si normal, tot ea incearca sa duca discutia intr-o tema feminista fara sa reuseasca prea bine, deoarece Irina incepuse deja  sa vorbeasca despre adversarul sau politic domnul-primar-actual-al-Iasului care am uitat cum il cheama, si sa ne povesteasca modalitatile acestuia de a-si face campanie electorala acum 4 ani. Ca dadea in adverasrii politici, ca improsca cu noroi, ca Iasu e intr-o stare groaznica si ca domn’ primar nu a facut nimic si ca ea, mititica si firava Irina, o femeie puternica este nedreptatita, si se face o campanie impotriva ei, ca a fost sunata de nu stiu cine si amenintata vaicareli aiurea. Deci, imi zice mie ca acel primar dadea in adversarii politici si ea face exact acelasi lucru. Iar Corina Danila o dadea intr-una, asa cu tristete si compasiune „Si toate acestea, doar pentru ca esti femeie”, si nu o asculta nimeni…trist…

Alta faza penibila, mai era invitat nu stiu ce designer barbat, si cum era si normal, l-a intrebat si pe el ce crede ca s-ar intampla daca ar aparea in presa fotografii cu el inconjurat de „gagici blonde” (expresia Corinei Danila). La care omul, raspunde razand „Cred ca mi-ar creste vanzarile” iar ea, enervata, ofticata si in acelasi timp plina de compasiune „Aceasta este deci situatia femeii in Romania, orice scandal ne defaimeaza, uita sa vada omul din spate”, bla bla bla. Am schimbat pentru ca incepuse sa ma agaseze rau de tot si prezentatoarea, si invitatii, si toate lumea. Si pacat, pentru ca introducerea mi se paruse chiar interesanta. Mi-am zis ca daca discuta despre santaj si despre talentul oamenilor de a catologa vedetele, despre setea publicului de scandaluri si asa mai departe. Dar ei au dat-o in politica si in feminism aruncat aiurea, this is no good….

Asta a fost asa o paranteza la nevroza mea…..pentru cei care se intreaba ce legatura are ceea ce v-am zis mai devreme cu ceea ce am scris despre emisiune.Paote ca nu are nici o legatura, dar mi sa parut interesant de scris….