Am avut o sapatamna foarte interesanta, lasand la o parte faptul ca mi-am mutat blogul (si am zis ca nu o sa mai pomenesc despre chestia asta, cred ca deja devin enervanta:D), s-au mai intamplat si o groaza de chestii tragic-comice. A fost ziua lu’ Eminescu, si, prin urmare, a trebuit sa facem o manifetare in cinstea acestei minunate zi si a celui ce s-a nascut in ea acum 100 de ani si intre timp a si murit. Chestia asta, e, dupa parerea mea, ca si cum ai scrie pe coliva „La multi ani!”. Si nu incerc sa fac misto de Eminescu in ceea ce scriu aici, ci de manifestarile absolut retarde ce au loc in fiecare an pe 15 ianuarie. Ne-a pus diriga sa invatam niste franturi din poeziile lui, sa le recitam in fata dragului auditoriu, am facut un colaj, bla bla bla, care probabil ar fi iesit mai bine in alte circumstante, nu comentez prea mult pe chestia asta, dar nu am creat deloc cadrul acela de vis la care visam diriga, mai ales ca ea ne-a zis sa venim macar cu ie la noi si ne-a durut in spate. Ce mi sa mai parut, ma scuzati de expresie, cacare la ast eveniment a fost o profa de romana care sa apucat sa ne citeasca un eseu despre lirica eminesciana (mama ce cuvinte misto, suna bine, nu? destept), apasand pe cuvinte si plictisind ingrozitor toata sala, ma uitam chiar la unii profi, mai aveau putin si adormeau, noi radeam pe infundate in spate, numai cateva profe de romana ascultau extaziate toate debitarile sale. La un momendat se facuse liniste in sala si toata lumea cica asculta, pierduta de fapt in reverie, si ma uitam asa la ea, gandindu-ma, „Doamne, nu mai termina odata?” Au urmat cateva eseuri facute bineinteles in celebrul deja PowerPoint de cateva eleve puse la treba de profele de romana indragostite de Eminescu. Lucrari facute cu copy/paste si cateva poze manga. Pe tipele astea chiar nu le asculta nimeni, se dormea in toata sala si cativa radeau intr-un colt, ce sa mai, mare manifestare culturala la scoala. Ce a fost mai interesant, bobocii care au facut o sceneta dintr-o poveste scrisa de Eminescu. Vizual nu a fost cine stie ce, dar se auzea foarte interesant cum radeau fetele. Daca ar fi avut si ei niste costumatii chiar erau tari. Ce mai am de adaugat? Pai, fetele de la cor, care canta numai din La, si falseaza ca dracu pentru ca profa nu stie sa cante la chitara din alt ton (P.S. tata mi-a zis de faza cu LA, sa nu credeti ca sunt eu prea desteapta), plus ca instrumentul suna ca o dormeza datorita corzilor vechi si pe de-asupra si de antrenament. Scoala mea iubita… Ce pot sa mai zic este doar ca, mai nou ne dau si pe postul local de cablu, jalnici, adormiti, lesinati, sa vada toata lumea ca se face treaba la scoala, nu gluma….
O alta intamplare hazlie, ar avea legatura cu o scumpa colega a mea, o tata manelista care se apuca sa danseze de una singura prin clasa, aplica miscari spasmodice de „haida” mainilor sale in timp ce isi pocneste degetele si da din fund si din toate cele (asta nu are sunci, e mai degraba anoresxica)pe care nu le are. Si ce se gandeste Diana, hai sa o filmez, o bag pe iutub, sa nu rad singura de asemenea specimene, sa rada tot poporu. Si ma vazut. „Ce faci Diana, ma filmezi ca sa ma pui pe net?” „Da, o sa devii vedeta, mai ceva ca pe Taraf, o sa te cunoasca toate tara, (incet) ca cea mai penala manelista)” Ana era pe jos. Opresc filmarea si continui sa rad cu Ana admirandu-i jocul de-a dreptul „ravasitor” „Ce Diana razi?” „Ma uit la ea mirata (stersesem deja filmuletul ma razgandisem, si ii aratam Anei unul cu Daria dansand pe o melodie de la E.M.I.L.) Zic: „Da, de cand e interzis rasul?” La care ea: „Bine razi, fiti-ar bretonu’ al dreacu!” moment in care eu cu Ana izbucnim amandoua in ras. Sa va mai zic ca restul zilei ne-am dracuit una alteia bretonul, in gura mare, razand de ce constructii interesante poate sa scorneasca mintea „agera” a colegei noastre infectata de virusul cocalar…
Reverie 