„Mami, veau moasa”

Fetita nu te va crede niciodata cand ii vei spune ca e mai frumoasa fara rujul de culoarea sangelui pe care si-l aplica pe buze. Nu va intelege pur si simplu cand ii explici ca simplitatea trasaturilor ei copilaresti o face mai frumoasa decat toate smacurile pe care le foloseste ea „ca sa fie frumoasa”.
Copila ii ia mamei pudra si isi da pe obrajorii ei mici si pistruiati ci pansula pufoasa plina cu particulele fine. „Mami, nu ai voie acolo, cand o sa fii mai mare”…”Veau moasa, mami”, va spune fetita zambind ingenuu cu o pata mare, rosie de ruj rosu intinsa pe fata. Mami zambeste si isi recupereaza fardurile profanate.
Copilul e mic, e fetita care da iama in rochiile mamei si se incalta prin casa cu pantofii ei cu toc. „Ute mami ce moasa sunt”. Fetita e mica si zambeste. Mami mai are putin si plange vazandu-si pantofii in piciorusele micute ale odorului. Dar izbucneste in ras cand ii aude replica.
Fetita nu o sa inteleaga de ce e fata ei mai frumoasa cand e curata, si nici bunica machiata strident din autobuz. Amandoua vor crede ca sunt cochete, niciuneia nu ii sta bine. Copila are fata prea frumoasa ca sa si-o strice cu farduri, batrana e mai frumoasa in batranetea ei ridata. De la ce porneste toata nebunia asta? De la dornita de a fi frumoasa.
Ieri am vazut o fetita draguta, de vreo 10 ani. Avea o figura interesanta, ii statea foarte bine cum era, am vazut-o dupa cateva ore machiata, nu foarte strident, doar niste ruj rosu pe buze, de ajuns sa o urateasca, sa ii faca fata ingenuua sa isi piarda toata stralucirea. Azi am vazut-o pe Buni, are 80 de ani, e batrana si are fata ridata, dar era asa de frumoasa Buni asta a mea, parca mai frumoasa decat fetita de ieri cu ruj rosu pe buze. Pentru ca Buni isi respecta batrantea, nu isi profaneaza fata cu smacuri,cum fac alte batrane (destule), isi lasa fata asa cum e, parul il are alb si frumos, e acoperita de o aura de bunatate. Si atunci ma gandesc, de ce se machiaza fetitele cand sunt mici, daca sunt asa de frumoase nemachiate, la ce e nevoie? Sau de ce ne machiem atata in adolescenta? Avem cosuri, ei si daca avem cosuri ce? Sunt cosurile noastre, or sa treaca. Si daca femeie batrane au riduri, si ce daca? Sunt ridurile lor, si sunt normale. Fiecare varsta are farmecul ei, fiecare femeie e frumoasa in felul ei, fara machij…

Ce cauta astia pe google

Am si eu cateva intrebari:
Cine e frate Edy din Branesti?!?
Ce ii intereseaza pe astia de atata de femi curve si denumirile lor diferite?
Voi chiar credeti ca gasiti sfaturi despre cum sa cuceriti un barbat/baiat pe net?
Ce va chinuie atata prietenii falsi si cei adevarati?
Na ce cauta lumea si da de blogu’ meu (clik p poza pt. a mari)
<img src=”http://img215.imageshack.us/img215/6492/cautariuj3.th.png” alt=”Free Image Hosting at www.ImageShack.us” border=”0″ />

Smokingcoolcat

Probabil ca cei care va plimbati prin blogosfera des ati dat deja de blogul lui Octav Ungureanu alias smokingcoolcat, ei bine azi m-am decis si eu sa il adaug la blogroll. Pi ce gasiti acolo? Tot felul de chestii interesante, situatii din viata reala desenate intr-un mod foarte amuzant. Deci, eu zic sa intrati pe blogul asta ca e pretty intresting;)

Ce fac frunzele cand bate vantul?

Uneori, frunzele nu vor sa cada frumos, nu vor sa pice sau sa se rasuceasca in vant. Pur si simplu cad pe pamantul negru si stau acolo. Privesc in sus cu regret…a venit toamna.
Uneori, frunzele sunt fericite ca se dau jos din pom, si o pornesc aiurea pe asfalt, printre picioarele grabite ale oamenilor, se plimba si vorbesc cu pietricelele, le mai intreaba de sanatate, mai se plang de o durere de sale, chestii obisnuite pe care le spun si le fac unele frunze batrane.
Frunzele nu stiu de unde vin, nu le-a zis nimeni, si nici unde se duc dupa ce da inghetul, ele sunt doar niste instrumente ale verii. Frunzele zambesc, pe inserate, in serile de vacanta, cand copii se joaca mai cu spor ‘de-a v-ati ascuns” si unii se ratacesc printre crengile copacului ce le gazduieste. Uneori, copacul acela, fiind foarte batran, le povesteste din tot ceea ce a vezut de-a lungul vietii, „Spune-ne copacule, ce e Iarna?” „Iarna?, Iarna e ceva nemaivazut dragele mele frunzulite, Iarna, e frig, si trebuie sa ai scoarta groasa ca sa nu iti degere inelele, si ma simt asa de singur iarna, fara voi, dragele mele verzi, si fara pasari.” Copacului ii curge niste seva dintr-un ochi, „Copacule, de ce plangi?’ „Nu plang” raspunse copacul incercand sa isi ascunda ranile cu clei…
Frunzele sunt niste fiinte ciudate, ele au vazut Ielele dansant si nu au fost blestemate, unele au avut onoarea de a fi folosite in incantatiile lor magice, dar frunzele nu si-au dat seama de onoarea ce li se facea, ele erau doar triste ca nu mai vine ploaia, sau ca sunt smulse prematur din copacul lor.
Acum frunzele cad, se ingalbenesc si se intind pe pamant ca in compunerile din clasa aIV-a. Acum e toamna..

Ce fac frunzele cand bate vantul?

Uneori, frunzele nu vor sa cada frumos, nu vor sa pice sau sa se rasuceasca in vant. Pur si simplu cad pe pamantul negru si stau acolo. Privesc in sus cu regret…a venit toamna.
Uneori, frunzele sunt fericite ca se dau jos din pom, si o pornesc aiurea pe asfalt, printre picioarele grabite ale oamenilor, se plimba si vorbesc cu pietricelele, le mai intreaba de sanatate, mai se plang de o durere de sale, chestii obisnuite pe care le spun si le fac unele frunze batrane.
Frunzele nu stiu de unde vin, nu le-a zis nimeni, si nici unde se duc dupa ce da inghetul, ele sunt doar niste instrumente ale verii. Frunzele zambesc, pe inserate, in serile de vacanta, cand copii se joaca mai cu spor ‘de-a v-ati ascuns” si unii se ratacesc printre crengile copacului ce le gazduieste. Uneori, copacul acela, fiind foarte batran, le povesteste din tot ceea ce a vezut de-a lungul vietii, „Spune-ne copacule, ce e Iarna?” „Iarna?, Iarna e ceva nemaivazut dragele mele frunzulite, Iarna, e frig, si trebuie sa ai scoarta groasa ca sa nu iti degere inelele, si ma simt asa de singur iarna, fara voi, dragele mele verzi, si fara pasari.” Copacului ii curge niste seva dintr-un ochi, „Copacule, de ce plangi?’ „Nu plang” raspunse copacul incercand sa isi ascunda ranile cu clei…
Frunzele sunt niste fiinte ciudate, ele au vazut Ielele dansant si nu au fost blestemate, unele au avut onoarea de a fi folosite in incantatiile lor magice, dar frunzele nu si-au dat seama de onoarea ce li se facea, ele erau doar triste ca nu mai vine ploaia, sau ca sunt smulse prematur din copacul lor.
Acum frunzele cad, se ingalbenesc si se intind pe pamant ca in compunerile din clasa aIV-a. Acum e toamna..

Ca la 17 ani

A trecut si ziua mea, una din cele mai interesante zile de nastere. Am sarbatorit rin munca pe timp de zi, ma pus mama la legat funde si huse pentru scaune, ornat stalpi si alte chestii de gen pregatirea unui salon pt. o nunta. Cand am reusit in sfarsit sa scap de acolo am iesit afara, cica eram datoare cu o cinste la domnii amici ai mei. Ne-am batut pe bomboane, mi-au cantat „La multi ani!” in gara si dupa ce au terminat m-a sunat mama sa ma intrebe ce naiba facem acolo ca se aude pana acasa (stau la cativa pasi de gara), am primit o gramada de cadouri, care mai de care mai traznite. M-am linistit in sfarsit ca nu mi-au cumparat vibrator (ma mintisera nebunii ca mi-au luat vibrator de ziua mea), am primit in schimb o cravata cu oite, chestie pe care mi-o doream de mult, un alungator de spirite si o insigna personalizata, nu va zic ce scria pe ea.
Cu alte cuvinte a fost fun, am ras de am cazut joc cand am ascultat „My heart will go on” in varianta George, Alex si mai ales Ovidiu, a fost o surpriza foarte placuta din partea lor si foarte de apreciat.
Am primit felicitari de la persoane la care nu ma asteptam, m-a sunat o fosta colega din generala cu care nu am mai vorbit de ceva timp, Ioana, sa imi spuna „La multi ani!”, Dan (tipul ala pe care l-am criticat rau in postul asta), ce sa mai, anul asta am simtit mai mult ca niciodata ca am prieteni care tin la mine. Am o gasca a mea, and this feels sooo good…

Age of…stupidity

Azi un coleg m-a intrebat daca mai ascult rock. I-am spus ca da. Sa uitat lung la mine, ca si cum ar fi vrut sa mai zica ceva, m-am uitat si eu la el….”Ascult rock, pentru ca imi place, am renuntat la fguri”. A zambit aiurit, „Pai sa stii ca asta vroiam sa te intreb”
Dupa doi ani de strambat din nas si cautat nod in papura colegilor mei, am obosit si m-am recunoscut invinsa. M-am rupt in clasa a9a de colegii mei din totdeauna si mi-a fost greu, mi-ar fi placut sa fac liceul in Bucuresti si am visat la asta pana in ultimul moment, mi-ar fi placut apoi sa ma trensfer din clasa pentru care optasem chiar eu, cu mana mea (sfatuita de mama, si cu drept cuvant pentru ca nu am minte de matematica), sa imi recastig colegii cu care crescusem. Ochestie pe care nu am facut-o, si dupa multe tipete si certuri am decis ca o sa imi vars nervii pe colegii mei. Si trebuie sa recunosc ca am gresit, i-am desconsiderat si imi pare rau. Cu toate astea am continuat circul, cu strambatul din nas si mistourile rautacioase la adresa lor. Ii puneam pe toti in aceeasi oala, si nu era corect. Clasa mea, ca orice gradina are si uscaciunile ei penale, dar mai mult decat atat are copii care invata bine, copii cuminti si apreciati. Da, probabil o sa va ganditi la niste tocilari, dar nu sunt. Sunt niste copii normali. Punct
Acum nu vreau sa imi spal toate pacatele pentru comportamentul meu din ultimii doi ani, si nici nu cred ca or sa citeasca prea multi din colegii mei pentru ca nu beneficiaza toti de conexiune la internet. In orice caz, vreau sa clarific niste chestii cu mine, pentru ca mai am doi ani de liceu si vreau sa nu mai fiu nesuferita cu ei, sa nu mai stramb din nas cum faceam odata, am descoperit ca daca faci chestia asta prea mult, e posibil sa iti ramana asa, stramb. Si ce o sa fac cand o sa ii fur nasul Dariei si ea o sa mi-il ia pe al meu? Nu pot sa ii dau copilului un nas stramb…
Mi-a parut bine ca ma intrebat Marius daca mai ascult rock, mi-a parut bine ca am putut sa iiraspund si, cu toate ca nu mi-am spalat pacatele, macar am mai crescut putin in ochii lui.
Recunosc, sunt impotriva manelelor, nu imi plac, dar nu ii pot obliga pe ceilalti sa nu le placa, pentru ca, vorba ‘ceea: „Gusturile nu se discuta”
Recunosc cand gresesc, si imi asum vina. O sa vina poate o vreme cand o sa fiu si eu judecata dupa felul in car ma imbrac sau dupa muzica pe care o ascult, pentru ca toate se platesc in viata. Si punandu-ma in locul colegilor mei am ajuns la concluzia ca nu mi-ar placea sa ma trateze cineva cum i-am tratat eu pe ei. Cu alte cuvinte, daca o sa fiti vreodata in situatia mea, nu incercati sa va gasiti scuze, si daca vedeti ca o luati razna ganditi-va de doua ori inainte sa actionati, ca sa nu patiti ca mine, si dupa doi ani de zile de mancat cacat sa va dati seama ca va pute gute gura. OK, am folosit cuvinte un pic cam dure, dar asta e adevarul. Numai bine;)

Pe locuri, fiti gata…..scoala:D

Am inceput scoala azi. Aceeasi poveste ca de obicei, sculat de dimineata (ce as mai fi dormit), imbracat (anul asta in uniforma, singura diferenta), plecat la scoala, ajuns in curtea liceului si palavragit cu gasca de asta vara , am ras, am glumit, am vazut-o pe Ana, care si-a tras o vopsea noua la par, mi-am revazut colegii (vai ce dor imi era de ei), am impartit cativa pupici ipocriti pe acolo, chestii din astea, nimic interesant.
S-a facut careul ca in fiecare an, aceleasi trei banci pe care era asezata aceeasi fata de masa rosie. Directoarea a vorbit, un pic cam mult, a accentuat prea mult niste chestii care nu trebuiau spuse, a facut cateva gafe, sa laudat cu realizarile ei, a prezentat clasele si asa mai departe. Au fost si ai mei parinti (damn, nici de data asta nu m-au lasat singura) cu pretextul ca vor sa imi faca poze ca doar a inceput scoala.
In clasa diriga ne-a tinut o prelegere despre ceea ce o sa ne faca daca o sa fim nesimtiti, a mai spus o data fetelor sa aiba grija cu baietii (ca este niste porci, asta e de la mine…o sa citeasca chestia asta si o sa imi zica maine la scoala, dar nu imi fac griji pt. ca stiu ca o sa o amuze:D), au venit doi colegi noi, un tip si o tipa, ia prezentat pe aia, chestii de gen.
Colegii ai mai vechii s-au uitat cam chioras la mine la inceput ( deh, am indraznit sa ii pun pe youtube-da ei habar nu au ce- ala youtube, netu e sinonim cu messengerul pentru multi dintre ei….mwahahahaha), am avut placuta surpriza de a-mi gasi banca si scaunul de anul trecut, si credeti-ma, reintalnirea a fost induiosatoare…:D
Ce nu mi-a placut, in primul rand a inceput scoala…e asta era de la sine inteles…nu mi-a placut ca anul asta am vazut mai multi cocalari decat in anii precedenti, am avut neplacerea de a trece pe langa doi baieti (cred ca erau boboci) cu freze galbene in cap si alura de smecher cu doi de „jm” care discutau in gura mare ceva de genul: „Ba ajungem acasa si o f***m pe Cutarica”, de parca viata lor sexuala ar fi avut vreo importata pentru mine, de parca m-ar fi interesat pe mine sau pe prietenele mele, sau pe oricine trecea pe strada in momentul ala ce fac ei acasa.
Parcul, plin in mare majoritate de elevi (erau si cativa insi si inse de etnie rroma imbracati in costumele lor „nationale”) devenise neincapator, si mi-am simtit spatiul invadat. Am ajuns la concluzia ca nu imi mai place cand e Lehliu plin ochi de kinderi de toate varstele, imi place asa cum e el vara, cand sunt grupulete-grupulete asezate in jurul veunei banci, unii mai stau si pe jos, altii pe sus, se rade, se vorbeste si mai ales e vacanta si e intuneric.
Vacanta asta a fost frumoasa, m-am distrat, am umblat mai mult in gasca, am cautat intalniri de gradul 3, nu am gasit decat praf , au ramas multe amintiri frumoase, au ramas poze si speranta ca o sa fie la fel si la anul.
Acum vine ziua mea, mai e putin, si imi pare bine ca inca mai sunt la varsta la care imi permit sa ma bucur ca mai imbatrnesc cu un an, ca am o gasca de prieteni super de treaba, un boyfriend si mai si…iar scoala…atata timp cat sunt la liceu e distractie, cel putin asa imi spun toti cei care au terminat, si asa e….sendwich si cafea din pauza mare, am revenit…sa sune clopotelul, nu?:P

Nori

Nori