Azi simt nevoia unei aberatii de proportii cosmice. Simt nevoia, pur si simplu, fara drept de apel, sa imi insir cateva ganduri haotice aici, pe coltul meu de hartie virtuala. In priml rand, fac bratari innodate, deci cine vrea, poate sa lase comment aici si eu ii dau add in lista de messenger (pot sa va vad si id-ul), 100 de mii, orice combinatie de culori vreti voi, in functie de materialul disponibil;).
Asa, in alta ordine de idei, ma tot gandeam asa la chestia asta, deci ma plictisesc ingrozitor in ultimul timp, nu am chef de nimic, trebuie sa fac ordine in casa si ca de obicei mi-e lene, asta e, starea mea obsnuita, daca ar trebui sa ma caracterizez printr-un singur cuvant, acela ar fi, cu siguranta „lene”, sau „lenesa”, asta ar fi adjectivul, nu? Cum s-ar zice, ar trebui sa imi fie rusine, dar nu imi e, pentru ca lenea e marea mea iubire, hobby-ul meu favorit, taiat frunza la caini, ziceti-i cum vreti…
In ultimele zile ma trezesc cu o mana amortita, nu pot sa imi explic ce naiba fac, doar n-oi dormi toata noaptea in pozitia in care am adormit, cu toatea astea, de ficeare data cand ma trezesc din somn si caut adormita dupa afurisitul de telefon care tipa din toate difuzoarele „Nu mi-e frica de bau-bau”, cu alte cuvinte, „Trezeste-te dracului odata si du-te la scoala”, reusesc sa ma pleznesc cu mana mea cea amortita peste fata, sa scap telefonul pe frunte si alte astefel de intamplari fericite. Multumesc Providentei, totusi, ca nu m0am ales cu nici un cucui sau vanataie pana in momentul de fata, dar nu se stie niciodata, mana mea e imprevizibila, mai ales cand sunt in stare de semi-zombie.
Mama, saraca, tipa la mine sa ma apuc odata de curatienie, ii zic da, sa mai stea un pic sa termin postul asta aici, e important mai mama, ce Dumnezeu, oameni sunteim, curatenia mai poate astepta, acum hranesc spiritul….Mama pune o privire enervata, cum o pune cand intrec limita bunului simt. Cu toate astea imi continui scrisul aici, numai pentru voi, pentru ca mi-e prea lene, mult prea lene sa fac orice altceva care presupune miscarea in exces…ori, cand scrii ceva, iti misti numai mainile, mangai tastele tastaturii, e cu totul altceva, o adevarata placere, ce sa mai….
Iubesc ziua de sambata, e ziua din saptamana in care nu fac absolut nimic (cu exceptia curateniei, care striga din toate carpele de praf si din aspirator), nu trebuie sa ma gandesc ca a2a zi ma duc la scoala, pentru ca a2a zi este dumninica, si duminica stau acasa, deci e foarte ok. Deci, pentru ca tot veni vorbade curatenie, va las dragii mei. Ah, sa nu uit, o sa pun o poza cu bratarile.
Reverie 