Leapsa

Daca e leapsa, leapsa sa fie; de la Edy, care ma pune sa imi spun niste amintiri sau ceva d genul. Sa incepem:

Ziua cea mai frumoasă?
16 februarie 2007
Lucrul cel mai uşor?
un fulg 🙂
Cel mai mare obstacol?
rautatea
Cea mai mare greşeală?
mandria
Cauza răutăţilor?
frustrarea
Cea mai mare înfrângere?
eu sunt o invingatoare 🙂
Prima necesitate?
coffe
Cel mai mare mister?
De ce?
Cel mai mare defect?
lenea
Persoana cea mai periculoasă?
e relativa treaba…
Cel mai urât sentiment?
invidia
Cel mai frumos cadou?
o nebunie
Cel mai bun remediu?
nurofen…preventiv
Protecţia efectivă?
condoms 🙂)
Cele mai necesare persoane?
Familia si prietenii.
Sentimentul cel mai frumos?
altruismul

Am doar 18 ani…

show_b53b3bc453389b(448, 46);

vama veche- am doar 18 ani
Asculta mai multe audio Muzica »
…azi, dupa ce am cantat urland acelasi refren stupid, fara sa imi permit sa am varsta din stih, dupa ce m-am cerat cu tata si am inghitit in sec de fiecare data cand imi arunca in fata aceeasi scuza desarta „pana faci 18 ani, faci cum vrem noi, dupa, te descurci”, s-a indeplinit profetia oracolului, dupa 18 ani de la data de 22 septembrie 1990, zi in care mama nastea minunatie de copil intr-un spital din Slobozia, iata, am 18 ani. (ok, faza cu profetia nu are nici o legatura, da tre’ sa recunoasteti ca e de efect :D)

In 18 ani, am realizat multe, am crescut si am ajuns de la juma’ de metru, la 1 metru, acum am un metru jumate…asta da realizare; am invatat sa vorbesc, sa merg, sa scriu, sa citesc, sa rad, sa plang, sa parasc, sa ma supar, sa cant, sa fiu o scorpie, sa ma cert, sa urlu; nu neeaparat in ordinea asta 🙂
Acum, lasand gluma de-o parte, am reusit sa ma cert si sa ma impac cu o groaza de lume, am reusit sa fiu simpatica, sa ma fac de rahat si sa ies din el, m-am lovit cu capul de tavan, am ras, am plans mai mult decat orice, am fost lenesa si vrenica in acelasi timp, am refuzat sa invat matematica,am facut o groaza de tampenii, am fost pe cale sa dau foc la casa de vreo doua ori,prostii din astea de are, daca scapui cu viata din ele iti amintesti mai tarziu si razi. In fine, nu o sa imi conspectez acum toata viata, asta e un post asa, ca sa va fac sa radeti, sa ma felicit ca am ajuns pana aici, desi nu e meritul meu, e o chestie normala, totusi, e o sarbatoare, nu? 🙂

Acum, la 18 ani, imi doresc mie tot binele din lume, bineinteles, doar nu mi-oi dori singura raul, imi doresc sa fiu eu, sa nu ma las calcata in picioare, sa plang mai putin, si atunci cand o fac, sa plang de bucurie, sa fiu inconjurata de prieteni, sa ma distrez si sa intru la facultate, la limbi straine, la buget (asta rog pe toata lumea sa imi ureze).

Stiu ca postul pare infantil, poate fara noima, adica, de ce mi-as ura singura tot binele din lume? De ce nu? Stiu ca iar nu sunt coerenta, nu sunt niciodata, dar asta sunt, nu ma pot schimba, sunt nascuta in zodia incoerentei!
Azi nu o sa ma critic, azi sunt cea mai frumoasa, si cea mai desteapta, si cea mai simpatica, si am toate calitatile din lume, pentru ca pot, pentru ca azi e fucking ziua mea si imi bag picioarele, cica e cea mai frumoasa perioada din viata, si ma simt la 18 ani, cum m-am simtit si la 17, si la 16, si la 15, si la 14, si la 13 si tot asa pana ma fac mica iar si intru in burta mamei, pentru ca in astia 18 ani am invatat ca pe copii nu ii aduce barza 🙂 La 18 ani, ma simt copil! Sunt copilu’ lu’ mama si-al lu’ tata! Asa, sa fie clar 🙂
Sa imi traiesc!

Sub umbrela

show_12cc0589fdb95c(448, 46);

Yann Tiersen&Natacha Regnier-La parapluie
Asculta mai multe audio Muzica »

Play and read!

Poti sa te intelegi cu celalalt tu, si sa te plimbi pe strazile aerisite, si poate sa ploua, si sa canti. Poti sa tragi pe nas praf de aer umezit de stropii de apa, si poti sa razi.

Azi nu imi pasa, azi ma respect, azi imi permit sa rad cu zgomot, sa ripostez.

As scrie despre frustrari, si neimpliniri sufletesti, iubiri pierdute in apele involburate ale Sambetei, as scrie despre defectele umane, dar dor…

Am anemie sufleteasca, simt ca se scurge vlaga din madularele fericirii mele, ca-ntr-un film mut, rusesc, un film din care nu pot sa pricep nimic. Simt ca nu sunt fericita! Dar nu imi pot intelege fericirea, e prea simpla pentru perceptia mea, eu nu pot sa simt decat tristetea, fericirea ma inspaimanta! Imi scriu propria simfonie in fa diez si stiu ca-mi zgarie timpanele; ce prost e scrisa! Si nu bag de seama ca muzica pe care imi traiesc viata suna ca  fundalul sonor al unui film de groaza. Vreau sa sufar, vreau sa ma doara, sa spintece in carne vie, sa ma arda cu fierul incins ca sa scriu…prin suferita scriu, scrisul insemna suferinta. Cel putin pentru mine…

Sa scriu, sa transpun pe hartie tot abjectul ce l-am trait, toata decadenta, toata stralucirea pasagera, tot ce-a fost dezamagire…

Decazi, decazi,  decazi, decazi, cazi, te spargi, te rupi in bucati si mori ucis de remuscare. Te doare? Se frange ceva in interior, te doare si simti cum te spargi, te rupi incet, te doare…

De-a dreptul fenomenal, acum vei gandi ca am slabit, ti-am zis, sunt anemica, sunt anemica spiritual, nu mai traiesc sufleteste!
Mi-e frica, mi-e frica si simt senzatie cum se urca pe maduva spinarii, simt naduseala rece, de gheata, simt… Sunt doar un suflet ratacind pe strazi  prost luminate. Cararile luminii sunt inchise, ma asteapta sa le deschid.

M-as ascunde sub o umbrela, sa dorm in ploaie, sa nu mai simt apa, sa aud doar picaturile cum lovesc si uda asfaltul, cum creeaza noroiul, cum se naste mizeria, namolul!
Strazi, strazi udate de ploaie, apa, vant si frig, burnita! Dar eu ma simt in siguranta sub o umbrela, ma simt fericita, si mi-e cald, si parca vine primavara, si miroase a flori si a menta salbatica! Si dansez cu umbrela in mana, in timp ce oamenii trec grabiti, ma ignora. Cativa tanci se uita la mine „Uite-ooooo, ce nebuna eeee!” si eu le strig razand „Veniti si voi, hai sa dansam sub umbrela!” Si sub umbrela dansam, feriti de frig, si de rau, si de oameni. Sunt eu si-o sleahta de copii, dansam in ploaie sub o umbrela!

Azi sunt fericita, si nu scriu despre frustrari, nici despre tristete. Azi dansez sub o umbrela, si uit de toti, uit si de mine, si-mi las alter-ego-ul sa zburde. Alter-ego-ul meu e fericit, eu sunt cea trista!