Tag Archives: alifantis

Despre un provincial intr-un oras mare….

 Am realizat ca vad orasul cu ochi diferiti fata de ceilalti, pentru ca pot sa privesc dincolo de aglomeratie, de praf si de poluare. Pentru ca de fiecare data cand scap in el de una singura, am si mai mult certitudinea de pitorescul din el. Pentru mine nu e orasul nemultumitilor, nici al traficului aglomerat, ci al cantecelor lui Alifantis si ale celor de la Pasarea Colibri, le vad cu ocii lor, le vad frumoase si senine, caldute, intr-un amurg de vara. Si il privesc cu ochii romantici si nestiutori ai provincilalului speriat de labirintul in care viata il va arunca intr-o buna zi.

Am fost fericita la un moment dat ca m-am plimbat singura pe strazile lui, si am avut senzatia libertatii,pentru ca am traversat o sosea de una singura si am privit uimita in vitrinele colorate ale magazinelor, pentru ca eram cu una din cele mai bune prietene alea mele si ne bucuram de falsa libertate si mai ales de realizarea exceptionala de a fi acolo, de capul nostru, doar noi doua si orasul, si zumzetul acela placut. Pentru ca noua ne place, si nu suntem nici scarbite, nici plictisite, pentru ca pentru noi e ceva nou, si lucrul asta nu inseamna ca suntem niste traranci proaste care iau pentru prima oara contactul cu civilizatia, ci doar niste fetite supra-protejate de parinti.

L-am vazut in toata splendoarea centrului, in toate luminile si adierile placute de vant, cu tot zumzetul masinilor, cu cladirile pestrite si impunatoare, si l-am iubit, asa cum era in seara aceea placuta, pentru ca arata ca in visele mele, mare, frumos, plin de locuri interesante. Am iubit oamenii ce stateau la taclale in cafenele si pe cei care treceau grabiti pe langa mine, si pe fufa imbracata de mall cu ochelari de soare am iubit-o, desi tocmai cand trecea ea, ii marturiseam Danei, a nu stiu cat-a oara ca se vede provincia din noi, iar ea ne-a privit cu superioritate. Si nu mi-a pasat, am trecut mai departe zambitoare, am lasat vantul sa imi ciufuleasca parul, m-am asezat pe o bordura si am inceput sa rad, asa, degeaba, pentru falsa mea impresie de libertate intr-un oras captiv….