Se nåscu dintr-o cana de cafea, din aroma inconfundabilå a unei dimineţi tarzii de varå, petrecutå printre cearşafuri albe, apretate şi miros de iabå proaspåt cositå. Se nåscu dintr-o carte, ca sa traiascå in aer, så pluteascå deasupra påmantului, så iubeascå oameni şi så se spele de påcate cu apå rece. Era copilul cafelei, dar şi al omului, al florilor de cais şi al cireşelor aromate de mai. Îşi plimba pårul galben pe sub frunzele de castan şi muşca cu poftå dintr-un mar.
Îşi scria pe mâini intrebåri şi le raspundea cu buzele, cânta şi dansa în ploaie, privea apusul cu ochii mari, fermecaţi, plângea de fricå noaptea, sub cerul înstelat, tråia în timp ce murea soarele ca så renascå dimineaţa. Atunci îşi ştergea ochii şi îşi bea cafeaua, şi continua visul târziu al unei dimineţi printre picåturi de ploaie şi bucåţi de soare, si ochi umezi, de copil fårå griji…
Ochii albaştri şi mâini gingaşe, unghii minuscule, priviri furişe, şi zâmbet, toate contopite într-o singurå fiintå sublimâ, mai presus de gândirea umanâ, ca umbra nucilor într-o zi toridå de varå, copilaria toatå prinså între palme…
Så-ţi imaginezi o lume perfectå, så poţi så te transpui în pielea copilului mort cţndva, så poţi så îţi iei viaţa de la capåt….så fie acesta råspunsul la toate întrebårile tale?
Frig şi întuneric, mai conteazå ceva dacå te simţi singur, mai poţi så crezi cå priveşti viaţa în faţå, cu inocenţå, cu ochii mari şi curioşi…mai poţi spune, cu mâna pe inimå ca vei crede tot ce ţi se va spune? Mai ai încredere în oameni cum au copii? Mai eşti copil?
Viaţa îl perverti atât de mult cå începu så bea mai multå cafea, începu så fumeze, ţigara de la ţigara, uitând jocul ingenuu al copilului din el, cearşafurile albe nu îl mai fascinau cum o fåceau odata, nici florile, nici caişii, nici cårtile cu basme. Acum era adult, şi soarta îi închisese toate porţile, cåci oamenii il minţeau, ploaia cådea rece, iar razele soarelui încålzeau mai greu trupul råvåsit de vicii al adultului-copil. Încet, încet, apare moartea, şi nu va mai putea trezi vreodatå la viatå trupul copilului ucis…
15 iunie 2008 at 4:25 am
Like the new skin! 😀
15 iunie 2008 at 4:25 am
Like the new skin! 😀
15 iunie 2008 at 4:27 am
mi-ai facut pofta de o cafea de Luni dimineata de la Mec..abea astept maine dimineata\:D/
16 iunie 2008 at 8:07 am
pe viitor,poate zici ceva si despre un copil al vinului,sau al drogului ,sa vedem acolo teribilism =))))=))))=))place noua fata al blogului:P:P:P:P;P:P:Pnebunie ;);)bv
16 iunie 2008 at 3:17 pm
Edy@ merci, si mie imi place, e de varaaaa
oaki@ perfect, sper ca a fost buna
NIMENI@pai am mai zis de „copii teribili” ai drogurilor si ai vinului, citeste in urma 🙂 ma bucur ca iti place skinul
16 iunie 2008 at 3:17 pm
Edy@ merci, si mie imi place, e de varaaaa
oaki@ perfect, sper ca a fost buna
NIMENI@pai am mai zis de „copii teribili” ai drogurilor si ai vinului, citeste in urma 🙂 ma bucur ca iti place skinul
23 iunie 2008 at 2:39 pm
Te iubesc!!!!
23 iunie 2008 at 2:39 pm
Te iubesc!!!!
5 octombrie 2008 at 10:05 am
dell@ si eu pe tine
5 octombrie 2008 at 10:05 am
dell@ si eu pe tine
2 martie 2009 at 6:33 pm
Tigări fumate pe furiş..de un copil ce trage cu gravitatea unui om mare, în aburul vicios de cafea al dimineţilor nedormite…
2 martie 2009 at 7:27 pm
Am încercat, am văzut, uhm, rămân tot la omuleţul meu blue :))