O durere surda, nemiloasa imi strabatea corpul, la intervale regulate de timp, acea durere mai mult psihica decat fizica, cu muschi incordati si lacrimi oprite la iesirea din ochi, tocmai la iesire. Si nodul in gat provocat de dorinta teribila de a plange, de revolta…durerea colesitoare, cand ego-ul ma uraste, cand nici propria mea fiinta nu se mai contopeste cu persoana mea, cand lupta crancena dintre bine si rau se desfasoara pe terenul neutru al fizicului.

Fierbinteala si spasme musculare din ce in ce mai puternice, amintiri venind de-a valma intr-un cap mult prea mic pentru a le mai primi, percepe, procesa. Oameni, fete, remuscari ascunse si neimpliniri. Gelozia ce imi macina fiecare por si zambetul sfidator al demonului inverzit de ura, lacrimi inveninate, si tipatul acela jalnic…

Metamorfoza mea din fiinta in cenusa era aproape de sfarsit, nu mai aveam sentimente, doar ura si  incapacitatea de a percepe oamenii ca innainte, ma uram pe mine si pe semenii mei, nu mai eram o fiinta, eram un robot cu piele, si muschi, si gandire. Dar lacrimile se pietrificasera inainte sa iasa din ochi, si plansul, vai plansul nu-si mai avea locul in fiinta aceea lipsita de sentimente si scupule, vai plansul…in urma lui ramase o umbra de tristete asternuta pe globul ocular ca un ecran de protectie. Din ras nu mai ramae decat un ranjet stupid, ingrozitor si vulgar. Imi transformasem fiinta in ceva nedefinit, in materie de cea mai joasa speta, si trasformarea duruse mai tare ca lama unui cutit.

In lasitatea mea  nu avusesem nicicand intentia de a-mi ucide timpul, sau corpul, imi vatamsem sufletul insa iremediabil, si ura sapase adanci santuri de crispare pe chipul meu, pe maini, imi transformase parul in sarma si frustrarile in calitati, si eram un om pierdut printre atatea alte mii de jivine invinse de sortile potrivnice, si as fi vrut sa plec departe de mine, sa imi parasesc trupul, sa imi parasesc ranile si durerea ce ma strangula necontenit, fericita in nefericirea mea nenorocita, blamata de mine, uratita de viata interioara murdara pe care o duceam…

M-am asezat pe un fotolui murdar pe care il adusese cineva in scara blocului, mi-am aprins o tigara si am inceput sa fumez privind in gol, am intrat in casa, am facut un dus si m-am culcat. Spalase apa tot raul?!?


7 responses to “

  • Icey [www.cdtm.info]

    i like ur writing style :). A lot

  • Ocupat cu Cerul

    Tu chiar trebuie sa te apuci serios sa scri. Din tot ce citesc se simte filonul de amestecuri mestesugite de cuvinte care uneori face pe cititor sa gandeasca multa vreme la ceea ce a citit .Diana scri din ce in ce mai bine si mai profund si asta ma bucura,nu lasa sa treaca pe langa tine cuvintele si emotiile ce iti inunda mintea ,scrie ca o faci minunat.:)

  • Del

    Trebuie sa te supar mai des ca sa scri posturi bune 😀

  • oaki

    nu am mai comentat demult, doar citesc si atat. sunt pufoasa.
    Dar ma revansez, ai o leapsa.

  • liana

    Draga mea ,eu nu zic ca scrii frumos ,ci superb.Dar ce ma doare ,este faptul ca scrisul tau are la baza o minte extrem de ascutita si un suflet foarte, foarte trist ; tu traiesti ceea ce scrii si tare mi-ar placea ,ca fiinta ta delicata sa traiasca in alta realitate decit cea pe care o traiesti ,pentru ca scrisul tau sa nu cunoasca doar valentele bacoviene . Din pacate, drumul pe care a luat-o lumea de azi este unul ireversibil ;speranta nu exista decit in moarte si in iubirea lui Dumnezeu ;nu te indemn la nimic Doamne fereste ,nu sint o emo in stilul de viata, desi sint o emo ca personalitate. Acum mai mult ca niciodata parca ,singura noastra salvare este credinta ,si cautarea iubirii si a sociabilitatii [ce ar trebui sa o gasim la toti semenii] in propria noastra fiinta …altfel ,drumul dezamagirilor infinite ne va eroda interior, asa cum atit de nuantat ai reusit tu sa zugravesti paragina sufletului,la un moment dat. Asa este ,traim vremuri in care crucea iadului guverneaza fiinta ,iterafica,iar institutiile sint inexistente ; ma refer la familie ,scoala ,institutia publica ,care se numeste opinie colectiva in actiune.Cumplite vremuri a adus revolutia=lovitura de stat.

  • Eden

    Îmi place mult să te citesc. O să mai vin pe aici.

  • Af

    Conştientizezi mult prea curat, mult prea clar fiecare secundă căzută peste umerii tăi..

    Your gift, your curse, you gorgeous midget..

Lasă un comentariu