Leapsa

Am cam neglijat leapsa in ultimul timp, asa ca s-au strans vreo doua de la oaki pe care musai trebuie sa le onorez, ca altfel nu se poate. Deci, o sa incep cu cea mai recenta si o sa termin cu cea mai veche, care are vreo luna :”>
Oaki wants to know all the stuff you DON’T want/are sick of getting/hate getting /have had enough of for Christmas.
-as vrea sa nu mai fie mocirla
-as vrea sa inceteze toace zahariselile tipice Craciunului, si sa fie sarbatoarea luata ca atare
-as vrea sa nu mai vad oameni prosti, cel putin in astea doua saptamani de vacanta
-sa nu mai primesc nshpe mii de mesaje cu la multi ani, sarbatori fericite, sau poezioare tampite, pentru ca nu raspund la ele, mi-e lene, plus de asta, nu imi plac, nu am chef sa butonez telefonul, creditul meu e prea important ca sa il consum cu poezioare rasuflate, si urari cu iz de cliseu. mai bine iti zic in fata Craciun fericit sau ce altceva vrei tu sa iti zic.
-as vrea sa nu mai aud prin colinde accente, ma enerveaza folosirea accentului moldovenesc sau ardelenesc in colindele astea inregistrate pe Baragan, asta e, suntem fara traditii, nu am chef sa ascult accentele voastre daca nu sunteti de acolo, imi place cum suna, dar numai daca sunt folosite de oamenii de acolo, pentru ca sunt ale lor fratilor, si nu ale noastre
-vreau sa nu mai cante Fuego cu Irona Loghin, sa ii interzica, sa ii gazeze, mi se face fgreata numai cand il vad cu fata aia de bombonel si pe madam Irinuca cu tremolulul ei capresc
-as vrea sa nu ne mai certam
Cam atat, cred ca mai sunt dar nu ii vi in minte, deci, cei care cititi aici si aveti de gand sa imi trimiteti mesaje de Craciun, nu va obositi, sunt nesimtita, nu raspund 😉

Leapsa aia veche spune ca trebuie sa imi dau cu parterea despre citatul urmator: “Daca n-ar exista fericirea altora nu ne-am mai sinchisi de nefericirea noastra”

Cred ca aici tine in special de felul de a fi al fiecaruia, si mai ales de sinceritate. Citatul asta imi aminteste de vorba aia „Sa moara capra vecinului”.

Suntem cu totii, fara exceptie si fara nici un pic de ipocrizie niste fiinte care isi doresc sa atinga absolutul, de  multe ori ne dorim ceva cu ardoare, si depinde de fiecare data de noi daca vom obtine acel ceva, sau daca nu. Mai depinde si de statutul social, de inteligenta, perseverenta, si bineinteles, de partea financiara. Nu stiu cati dintr noi isi doresc sa atinga absolutul, dar cu siguranta, in lumea in care traim, totul se rezuma la ambitii, bani fi frustrari persoanale, conturi vechi ce trebuiesc incheiate cu orice pret.

Daca am trai izolati, probabil nu am mai avea un etalon, nu am mai avea cu cine sa ne comparam, si am trai cu impresia ca noi suntem cei mai buni…pentru ca suntem singurii. Dar in viata nu e chiar asa, deoarece avem cu totii aspiratii, dorinte, vise, si, cum am spus si mai sus, depinde de noi dar si de alti factori, care pot cantari mai mult decat propria vointa, sa ne atingem scopul.

De fapt, ca sa fiu sincera, este ceva relativ dar in acelasi timp sigur, din nou, depinde de interpretare, depinde de om, depinde cat curaj avem sa privim in fata adevarul. Mai exista si ambitia, unii sunt mai ambitiosi decat altii, sau devin pe parcurs.

De aceea, cred eu, nu trebuie sa avem dorinte extraordinare, care nu se vor indeplini in veci, pentru ca atunci intervine sentimentul de frustrare, neimplinirea, si ajungi sa constati cu jind ca cel de langa tine e mai fericit, sau poate are ceea ce iti doresti tu, sau e pe cale sa obtina ceva ce tu nu vei obtine niciodata. Plus de asta, ca o consolare, toata lumea are neimplinirile proprii, asa ca nu trebuie sa ne impacientam, e ceva absolut normal si firesc, numai sa devina obsesie. Repet, totul este relativ, si depinde se perspectiva din care privim lururile…

Cele doua lepse merg mai departe la Edy si la Andra