E cald in visul tau, e cald si bine, si o senzatie de placuta compicitate transcede din realitate catre stare de amorteala, iubite…. Ma plimb prin vis, pe vastele strazi alb-negru, printre flori si dorinte intrupate in imaginatie. Realitate? Nici gand…visul e de-acum singura mea realitate, una abisala, perfecta. Din departare se aude muzica ruseasca, un cazacioc de mult uitat. Totul e gheata aici, in visul tau, doar vodka mai se clatina, lichida, in paharul tau. E vis si apele se clatina tulburi, si caldura ce-ti invaluie trupul se urca usor-usor la cap. Daca te-ai arunca in marele abis al raului inghetat, sa plutesti pe o copca. E frig….
Dar stai, eu sunt tu, in visul tau eu ma transpun in tine, in lumea ta alb-negru….televizorul e stricat sau poate ochii iti joaca feste, alcoolul iti circua intens prin sange…atat de cald si totusi, atat de frig. E vis, iubite, iti spun e vis, si asta inseamna ca dupa pojghita de gheata se afla realitatea. Imagini se succed, rapid, distrat, oameni, culori, zambete trufase. Mai iau o gura de vodka, mai iei si tu, ranjim abject, ne privim chipurile reiproc….daca am pluti pe raul inghetat? Din zare se aude muzica ruseasca, un cazacioc uitat, pierdut prin negura timpului. Limbaj abject, iubite, ma lasa….
Hahaha…..se auzi de-odata in ciudatul vis ce il traiam parca aievea….Ha ha Haaa……DAR CINE RADE?
Ce spaima….ras, ranjet o injuratura aruncata printre dinti, suspine, plansete, lovituri grele peste fata mea, plang….pojghita subtire a raului inghetat….mai iau o gura de vodka. Alcoolul imi intra in sange, te iubesc, asa cum iubesc pojghita subtire ce ma desparte de realitate. Realitatea mea e inconstienta, iubite….mai bine te-as arunca pe tine in tavalugul ametitor al raului inghet; pentru mine realitatea nu inseamna decat suferinta, la fel si visul….in vis insa, in vis am alcoolul, in vis am resemnarea abjecta, aici, in vis, stiu ca ma pot trezi oricand la realitate si totul va fi bine, desi stiu, nu va fi. Prefer sa ma mint insa, la nesfarsit, sa cred ca dincolo de pojghita subtire a raului intunecat se afla realitatea, si realitatea e mai buna decat visul meu alb-negru…e visul tau? Refuz sa te trezesti! Iubite visam amandoi la fel? Deci destinele noastre sunt legare ca-ntr-o spirala a ADN-ului, pentru eternitate, de cazaciocul rusesc si de vodka cea de toate zilele.
Ha Ha Ha….acelasi ras diabolic se auzi din noapte, raul de gheata se spubera intr-o clipita. Dulcea mea scapare?! Nu, mai rau, aici e intuneric, si e frig, si vodka lipseste, si cazaciocul nu mai canta, si intunericul e dens, apasator, si vocile, vocile tipa din interiorul meu parca. As vrea sa le opresc as vrea sa pot gasi butonul sa aprind lumina. As vrea o gura de vodka si sa ma praval pe-un pat de sticla….as vrea sa fie totul transparent, ca pojghita raului inghetat. As vrea sa am curajul sa m-arunc in tavalugul ametitor al raului ce curge la vale, as vrea sa pot, dar nu mai am scapare, caci visul m-a prins in capcana lui si fi-va, de-a pururea intunerica, si fi-va somn si oboseala, si frig, si vodka, si cazacioc…
Si nimeni nu va intelege de ce dorm nici medici, nici preoti, nici psihologi, voi fi un caz raz, un om ce vrea sa doarma pe patul sau de sticla, un om fericit, dormind, trind in ametitoarea apa a raului inghetat, fara sa sparga pojghita de gheata, fara sa transceada in lumea colorata. Doar alb si negru, doar frig, si vis si cazacioc rusesc.
Epilog:
Priveam la batranul cazac ce dansa in mijlocul pietei, oameni treceau grabiti pe langa el, il ignorau, iar el dansa smintit, unicul dans stiut, bea vodka dintr-un pahar si zambea abject. Era fericit. In visul lui nu se intampla nimic, era doar vodka ce-i incalzea sufletul si ii dadea senzatia de fericire. Efemera fericire, batran cazac, efemera ca si fiinta ta mica, si fericita, in milocul unei strazi cu oameni ce trec grabiti prin fata ta, cu dureri si cu neajunsuri, tu esti cel mai fericit, batran cazac, cu vodka ta si cazaciocul…
Reverie 
