Drag auditoriu, ce ma fac eu cu geografia? Ce ma fac? Ce ma fac? Cam asta e intrebarea pe care mi-o tot pun de ceva zile incoace. Si raspunsul ar fi simplu si firesc: „pai ce sa te faci, te pui cu burta pe carte”; adica iau cartea, o pun pe pat si ma asez cu burta pe ea? Sau cum altfel?! Da, complicat dragii mei, complicat ca de obicei, numai probleme in viata asta de zi cu zi, tre’ sa dai din coate, sa raspunzi corect and te asculta, sa nu raspunzi la aia care iti zic chestii urate, se iau de tine aln-dala, ca sa se simta ei importanti, etc… Mama zice ca asta se cheama diplomatie, eu zic doar ca m-am saturat. Vreau sa termin odata cu tot circul asta numit asteptarea BAC-ului, pentru ca produce depresii, lipsa de chef, mai ales cand vine vorba de invatat. Vreau sa se termine, si mai e asa de mult… Cred ca v-am zapacit cu problemele mele legate de BAC-ul ce se apropie cu pasi repezi de mine, si e normal, sunt clasa aXIIa, supotati-ma, ca oricum nu scriu des, si oricum nu prea ma cititi, si ce mai conteaza, imi vine sa renunt la blog. Dar am datoria morala (si financiara, ca doar am mai platit un an la domeniu) sa continui. M-am saturat/plictisit/enervat, parca nu mai are nimic acelasi farmec, totul se intampla, si atat. Ma simt ca o euglena verde, ca o amiba, ca un microb… Inca nu am reusit sa ma trezesc la timp pentru prima ora, bine macar ca ajung la cea de-a doua, e o performata, desi in continuare se comenteaza pe chestia asta. Ma enerveaza genul ala de oameni care ii freaca grija de ce fac altii, care se baga in seama asa de amorul artei; zau, i-as jupui de vii, spanzura, transa etc. etc. etc. Am reinceput sa ascult muzica! Adevarul e ca numai asta mi-a mai ramas, o ultima placere ascunsa. Si mi-era dor sa ascult niste muzica buna, pentru ca am facut o pauza destul de mare. Si chiar imi lipsea muzica mea, din vremurile mele de „razvratire”, cum imi place sa le spun, sau ma rog, din vremurile mele frumoase, de prin clasa a10a-a11a si nu numai. Incepusem sa o iau razna, sa simt ca imbatranesc! Nu realizam ca motivul pentru care imbatraneam era lipsa unui „ceva” ceva esential-muzica… Si ce bine si frumos e sa dai drumul la muzica si sa o lasi sa mearga, sa savurezi voci, chitari, tobe, bassi si versuri…it feels good, blody good 🙂 La final, doua melodii super dragi mie, pe care le ascult in prostie acum : Maria Magdalena Danaila- Ce mai faci?
Emeric Imre-Nebunul de alb (versuri Adrian Paunescu, of course:)
„I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon sď nume de regina”
Reverie 