M-am ridicat cu ochii lipiti din pat si mi-am tarsait picioarele pana la baie. „Cat dracu’ o fi ceasu’?” ma gandesc in timp ce ma spal pe dinti si imi privesc mutra acra, murdara de pasta de dinti in oglinda. Ma intorc in casa cu aceeasi expresie de om proaspat trezit din somn si cu multi draci pe instrumentul de tortura numit ceas desteptator (telefon desteptator, in cazul meu). Mda, ma sunase pe la vreo 7 domnul iubit sa imi dea desteptarea:
„-Te-ai trezit? Hai, trezeste-te!
Si eu, mormait: -Mahaaa, imediat!
-Nu te cred, trezeste-te, hai, sa aud patul cum se misca cand te ridici!
Eu, la fel de mormait: -mAHAAA, stai asa! Ma ridic din pat si dau sa ma asez la loc.
-Te-ai ridicat?
-Da, ma pregatesc sa deschid usa sa ma duc la baie!
-Nu te cred, deschide usa sa aud!
Deschid usa, o inchid la loc fara sa ies din camera.
– Diana, ai iesit din camera?
– Da mi-e soooomn! Lasa-ma sa mai dorm putin! (acelasi glas mormait, ranchiunos chiar)
– Te inteleg ca ti-e somn, te ia cu rau, stiu cum e!
– Nu stii cum e!
Liniste…
-Diana? Dormi? Ai iesit din camera?
-Da dom’ne am iesit, hai lasa-ma ca te sa ma spal pe dinti!
-Ok, vorbim mai incolo!
-Ok, pa!
-Pa!
Inchid telefonul, ma bag la loc in pat, mai dorm 10 minute…”
M-am trezit apoi, cu aceeasi stare de gratie cu care ma trezise boyfriend, si trag o pereche de blugi pe mine. Ma duc la baie, ma intorc, ma uit la ceas, mai aveam vreo 10 minute la dispozitie. Eh, si daca intarzii 5 minute, imi zic eu in gand si arunc telefonul cat colo. Abia acum incepe dilema: Cu ce ne imbracam azi? Moda toamna-iarna in garderoba personala se constituie dimineata cu ceva care arata decent fara sa fie calcat, deci pull-overe, daca e mamaia disponibila la calcat, indraznesc sa visez la camasi, bluzite nu stiu de care, etc, daca nu, pofta-n cui, merge si cu pull-over. Si ce mi se paru mie de dimineata, ca e cam frig afara, asa ca trag repede o bluza necalcata pe mine si pe de-asupra un pull-over, ascund bluza cat pot (tot degeaba ca ieseau manecile pe afara,chestie care ma scoate din sarite), imi fac ghiozdanul (mi-e lene sa il fac de seara) si hai sa ne uitam de o esarfa. Am multe esarfe, dar nu port decat vreo doua, pe celelalte nu prea stiu la ce as putea sa le asortez, asa ca stau cuminte in banca mea. Ce-mi da mie azi prin cap, ca esarfele mele iubite nu merg nici una cu ce sunt imbracata, asa ca pun ochii pe una din matase (bleah, nu imi plac esarfele din matase) cu buline galbene. Hai ca merge, da e nashpa, ce, port eu esarfa din matase, e mai de mama asa. Hai ca pana la urma o pun la gat, arunc o pereche de cercei in urechi si hai la scoala. Ma uit la ceas, au trecut deja 20 de minute, mai e putin si se suna. FUCK, sa vezi intrare ce-mi fac si astazi, oui, oui, je suis une pricesse, les pricesses intarzie mereu (smiley face). Deci, echipata bine de iarna, cu geaca groasa pe mine de aratam ca un ursulet, cu fular la gat si toate cele, urata, ca doar e dimineata, si mai ales, nemachiata (ca mi-a fost lene, intarziam si nici nu imi place sa ma machiez) purced spre scoala. Nu stiu daca voi va simtiti asa, dar eu una, cand sunt incotosmanata cu n-shpe bluze pe mine, si mai am si geci pe care le urasc, si esarfa de matase la gat, ma simt tareeee urata. Si mai mult decat atat, ma simt si mai urata cand dau peste vreo pitzipoanca aranjata, machiata, parfumata, care arata mult mai bine ca mine la matusalemica ora 8 dimineata (E asta o forma de pitzipongeala,nu?). Deci, mergand eu ca ursul Baloo printre noroaie, ma gandeam ce frumos ar fi sa dau peste vreo madamazela din asta gatita. Ajung la scoala, si da, dupa cum va puteti da singuri seama, am dat si peste o madmanzela.
Cand am intrat in clasa mai erau vreo 5 minunte si se suna, am zis „Buna dimineata!” cu zambetul pe buze, diriga a replicat posomorata ca „Da, foarte buna dimineata!” (adicatelea: „Iar intarziasi? Pai asa ne fuse vorba? Nota scazuta la purtare!”-smiley face-) Ma asez in banca si astept sa treaca timpul, aceasta fiinta supra omeneasca ce partoneaza universul (asta ca s-o dau in diverse).
Ah, si am uitat sa va spun, azi am reusit, in sfarsit, sa termin! Pai cum ce sa termin? „Procesul”, de Kafka, acum pot sa beau „Zaraza”, nu?
Ok, initial voiam sa pun reclama aia cu „kafka e un fotbalist ceh”, dar am dat peste asta, mult prea tare! (smiley face)
Later edit: Ovidiu vrea sa ne-o arate pe a lui iubita! 😀
Reverie 