Iubite, buna seara

Ti-am spus „buna seara” si mi-ai zambit tulburat, m-ai privit fara sa scoti o vorba si ai trecut mai departe. Necunoscut, ne stiut de nimeni, ai plecat cum au facut-o multi inaintea ta. Am ras si a inceput sa bata vantul, iar parul imi zbura haotic in jurul fetei, pe fata si pe gat, si eu radeam fara noima, fara sens. Pierdusem sensul meu, pierdusem ceea ce imi lipse ca sa fiu un intreg. Radeam si rasul mi se transformase in suvoaie de ploaie, radeam si rasul imi suna inspaimantator si inspaimantat in acelasi timp, radeam ca sa nu plang.
Buna seara, iubite, mai stii…? Nu mai stii nimic si ochii iti sunt goi. Si suna a repros dar nu iti reprosez nimic, si suna a frustrare dar nu e decat delir, si suna a adevar, e doar un fals. Tu nu stiai? E fals, nimic nu e adevarat in lume, si daca textul asta nu are nici un sens, iti spun un singur cuvant, are, e doar o introducere incerta si neadevarata la ultima obsesie in materie de muzica a mea, da iubite, te iubesc iti spun, buna seara……