Satu si ma uit in jur cum nu se intampla nimic…mai nou stau cu grija sa nu fiu parata, incerc sa respect regulamente, sa traiesc dupa legi scrise…cele nescrise nu se pun pentru ca nu sunt trecute printr-o gramada de hartoage, nu au stampile imbacsite pe ele si nici semnaturi inclinate. Cu alte cuvinte viata mea se scurge incet, ca atunci cand faci ceea ce trebuie sa faci; isi pierde substanta si devine un prototip al perfectiunii, cel putin dupa parerea celor care ma conduc… Cenzura? Nu mai stiu nimic despre ea de cand am invatat cat de bine face vietii mele linistite lingusala. Da, lingusesc pana ma invrzesc la fata, daca fac ceva rau, ma simt cand vine superiorul meu si imi indrept greselile, chiar daca in momentul cand se indeparteaza imi vad de treaba mea…la naiba, tocmai am incalcat o regula, si ce e mai rau, una scrisa. Am mai zis ca cele nescrie nu se pun? Ok….
Adevarul e ca sunt un exemplu de indisciplina in micul meu stat in stat in stat, pur si simplu sunt monumentul nesimtirii, dupa cum cred anumite persoane despre mine. Dar eu sunt fata buna, stiu sa fac frumos cand trebuie, stiu sa ironiezez atat de subtil sa nu se prinda nimeni…decat eu. De fapt, asta cred ca inseamna sa nu fi o persoana chiar foarte amuzanta. Cine mai stie acum? Ce mai conteaza? Oricum am tupeul de a scrie pe blogul meu persoanal, de la calculatorul meu…cine dracu mi-a dat mie voie sa fac chestia asta. Nu ati inteles nimic, nu? Si nici nu veti intelege, trebuie doar sa ma cenzurez, in final, totul tine de cenzura. Am ajunz sa fiu cenzurata asa de oricine trece pe strada, am ajuns sa am stapani de care nu am ascultat niciodata si pe care nu i-am luat vreodata in considerare. Nici acum nu ii apreciez prea mult. V-am zis ca am invatat sa perii omul? Dar, la naiba, peria mea e cam murdara, si in loc sa curete hainele frumos, le cam imbacseste. Asa sunt eu, mai neascultatoare.
Traim intr-o societate in care nimeni nu respecta reguli. Eu de ce as respecta regulile unor oameni pe care nu ii recunosc ca „facatori de lege”? Eu de ce ar trebui sa imi cenzurez parerea, gusturile, impresiile pentru niste persoane pe care nu le stimez? Sau ma rog, e impropriu spus nu le stimez, sa zicem doar ca parerea lor ma lasa rece. Daca eu ii ignor pe ei, sa ma ignore si ei pe mine, sa nu ma puna se le respect regulile absurde, sa nu ma faca sa ma simt ca un pici de clasa a3a, pentru ca, la urma urmei, asa ma fac sa ma simt. Eu nu respect regulile, nu respect regulile voastre ce e drept, blamati-ma pentru asta, oameni buni, dar nu imi cereti sa fiu ca voi, periuta mea e cam murdara, imi place somnul linistit de dimineata, imi place sa fac ceea ce am eu chef sa fac si sa ma comport cum cred eu de cuviinta. Frustrarea e o mare problema, nu-i asa, dragii mei „respectatori de reguli”?
Sfintii sa ma apere…si sa nu imi mai printeze textele, care, apropo, sunt proprietatea mea, protejate prin legea copyright-ului, si pot sa va dau si in judecata ca mi-ati reprodus un text fara voia mea. Sfinte Dumnezeule…..
Reverie 