Age of…stupidity

Azi un coleg m-a intrebat daca mai ascult rock. I-am spus ca da. Sa uitat lung la mine, ca si cum ar fi vrut sa mai zica ceva, m-am uitat si eu la el….”Ascult rock, pentru ca imi place, am renuntat la fguri”. A zambit aiurit, „Pai sa stii ca asta vroiam sa te intreb”
Dupa doi ani de strambat din nas si cautat nod in papura colegilor mei, am obosit si m-am recunoscut invinsa. M-am rupt in clasa a9a de colegii mei din totdeauna si mi-a fost greu, mi-ar fi placut sa fac liceul in Bucuresti si am visat la asta pana in ultimul moment, mi-ar fi placut apoi sa ma trensfer din clasa pentru care optasem chiar eu, cu mana mea (sfatuita de mama, si cu drept cuvant pentru ca nu am minte de matematica), sa imi recastig colegii cu care crescusem. Ochestie pe care nu am facut-o, si dupa multe tipete si certuri am decis ca o sa imi vars nervii pe colegii mei. Si trebuie sa recunosc ca am gresit, i-am desconsiderat si imi pare rau. Cu toate astea am continuat circul, cu strambatul din nas si mistourile rautacioase la adresa lor. Ii puneam pe toti in aceeasi oala, si nu era corect. Clasa mea, ca orice gradina are si uscaciunile ei penale, dar mai mult decat atat are copii care invata bine, copii cuminti si apreciati. Da, probabil o sa va ganditi la niste tocilari, dar nu sunt. Sunt niste copii normali. Punct
Acum nu vreau sa imi spal toate pacatele pentru comportamentul meu din ultimii doi ani, si nici nu cred ca or sa citeasca prea multi din colegii mei pentru ca nu beneficiaza toti de conexiune la internet. In orice caz, vreau sa clarific niste chestii cu mine, pentru ca mai am doi ani de liceu si vreau sa nu mai fiu nesuferita cu ei, sa nu mai stramb din nas cum faceam odata, am descoperit ca daca faci chestia asta prea mult, e posibil sa iti ramana asa, stramb. Si ce o sa fac cand o sa ii fur nasul Dariei si ea o sa mi-il ia pe al meu? Nu pot sa ii dau copilului un nas stramb…
Mi-a parut bine ca ma intrebat Marius daca mai ascult rock, mi-a parut bine ca am putut sa iiraspund si, cu toate ca nu mi-am spalat pacatele, macar am mai crescut putin in ochii lui.
Recunosc, sunt impotriva manelelor, nu imi plac, dar nu ii pot obliga pe ceilalti sa nu le placa, pentru ca, vorba ‘ceea: „Gusturile nu se discuta”
Recunosc cand gresesc, si imi asum vina. O sa vina poate o vreme cand o sa fiu si eu judecata dupa felul in car ma imbrac sau dupa muzica pe care o ascult, pentru ca toate se platesc in viata. Si punandu-ma in locul colegilor mei am ajuns la concluzia ca nu mi-ar placea sa ma trateze cineva cum i-am tratat eu pe ei. Cu alte cuvinte, daca o sa fiti vreodata in situatia mea, nu incercati sa va gasiti scuze, si daca vedeti ca o luati razna ganditi-va de doua ori inainte sa actionati, ca sa nu patiti ca mine, si dupa doi ani de zile de mancat cacat sa va dati seama ca va pute gute gura. OK, am folosit cuvinte un pic cam dure, dar asta e adevarul. Numai bine;)